Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Constiinta. Cunoastere. Cucernicie. Chipul lui Dumnezeu

  Raspunsuri
Literatura & Religie

Conştiinţa

 



Conştiinţa este capacitatea pe care o avem din naştere de a aprecia binele şi răul. Există o latură a conştiinţei care apreciază faptele bune pe care le-am făcut, şi altă latură care respinge şi acuză faptele noastre rele. Conştiinţa e dar de la Dumnezeu. De aceea ea e în mod firesc bună. Prin faptele bune pe care le facem, ea se educă spre mai bine. (Pr. Prof. Dr. John Breck)

 

Conştiinţa trebuie păzită fără pată în patru direcţii: către Dumnezeu, către tine, către aproapele şi faţă de celelalte lucruri. Către Dumnezeu o păstrezi curată dacă păzeşti poruncile Lui. Către tine: dacă nu te leneveşti şi îţi faci datoria, căutând să nu cazi în defecte şi nici să-ţi pierzi sănătatea trupului înainte de vreme. Către aproapele: dacă prin viaţa ta nu îl îndepărtezi de Dumnezeu. Faţă de celelalte lucruri: dacă nu le foloseşti peste măsură, ci cu echilibru (faţă de mâncare, băutură, îmbrăcăminte, bani, averi). 

Orice lucru ai face, stai mai întâi la sfat cu propria conştiinţă. Cu cât cercetezi mai des conştiinţa, cu atât o dezgropi din patimile care o acoperă, după cum dacă sapi mai adânc pentru o fântână, obţii apă mai curată. Deci cu cât îţi cercetezi conştiinţa mai des, cu atât afli mai bine ce ai de făcut.

Însă nu toate conştiinţele învaţă drept. De aceea, trebuie să verificăm dacă ceea ce ne spune conştiinţa este în acord cu Scriptura şi cu Sfinţii Părinţi, sau să mergem la duhovnic pentru sfat. Conştiinţele celor păcătoşi îi învaţă pe aceştia strâmb. Păcătosul nu poate fi mustrat de conştiinţă.

Să mai ştim că nici conştiinţa nu poate cunoaşte toate cele ascunse ale inimii. Chiar de te mustră, încă mai sunt lucruri ascunse pentru care ai putea fi mustrat. Aşa spunea şi Sfântul Apostol Pavel: „Nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu m-am îndreptat cu aceasta." (I Corinteni IV, 4)
(Sfântul Nicodim Aghioritul)

 

 

Cunoaştere

 


Între noi şi Dumnezeu există un zid ridicat prin păcatele noastre. De aceea noi nu-L putem cunoaşte pe Dumnezeu. Numai pocăinţa dărâmă acest zid. De aceea pocăinţa ne duce şi la cunoaşterea celor ascunse ale Duhului. Chiar dacă cele dumnezeieşti sunt aşternute în scris şi pot fi citite de oricine, ele nu se descoperă cu adevărat decât celor care au făcut pocăinţă fierbinte şi şi-au curăţit sufletul prin ea.

Noi Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu atât cât putem vedea dintr-un ocean nemărginit, când stăm noaptea lângă ţărm cu un felinar aprins în mână. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

 

Există două feluri de cunoaştere: una de la oameni, alta de la Dumnezeu. Cea de la oameni se aprofundează prin studiu şi exerciţiu continuu, iar cunoştinţa care se face prin harul lui Dumnezeu e aprofundată prin dreptate, nemâniere şi milă. Pe cea dintâi o poate primi oricine, dar de ce-a de-a doua sunt capabili numai iubitorii de Dumnezeu.

Cunoştinţa din har nu e o simplă ştiinţă, ci o vedere a lucrurilor ca creaturi ale lui Dumnezeu, aşa cum sunt ele de fapt, şi vederea lui Dumnezeu prin ele.

Ereziile nu sunt simple erori ştiinţifice, ci ele presupun lucrarea demonilor în minţile celor care le îmbrăţişează şi le propovăduiesc. Ereticii au mintea orbită în primul rând de către demonul mâniei.
(Avva Evagrie Ponticul)

 

 

Cucernicie

 


Există o cucernicie de la fire, una de la diavol şi alta, cu totul deosebită, de la har. Dacă nu îţi aduce o îmbunătăţire a vieţii, vine de la diavol sau de la fire.

Dacă te simţi rece şi uscat sufleteşte şi fără cuvenită cucernicie faţă de cele dumnezeieşti, analizează-te şi vezi din cauza cărei greşeli ai ajuns aşa. Îndepărtează acea greşeală aflată, ca să scapi de ceea ce nu place lui Dumnezeu. Iar dacă eşti uscat în cucernicie din voia lui Dumnezeu, rabdă acest lucru, pentru că Dumnezeu ne poate încerca, să ne arate că trebuie să fim mai silitori.

Rugăciunile, Sfânta Împărtăşanie, postul şi alte nevoinţe nu le face spre a câştiga simţirea dulceţii harului, ci pentru a te mulţumi oricând cu voia lui Dumnezeu. Adevărata cucernicie este o dragoste tare de a urma lui Hristos.

(Sfântul Nicodim Aghioritul)

 

 

Chipul lui Dumnezeu

 


Hristos e Chipul Dumnezeului nevăzut. Omul e chip al lui Hristos, deci chip al Chipului. Pentru că e făcut după chipul lui Dumnezeu, omul e fiinţă raţională, cuvântătoare, e creator, e stăpân, e liber şi responsabil, e alcătuit din suflet şi trup, e o persoană unică, ce trăieşte cu ceilalţi împinsă de iubire. Tot fiindcă e creat după chipul lui Dumnezeu, omul are o sete de infinit în cunoaştere, de unde progresul ştiinţific dar şi cel duhovnicesc; în stăpânirea naturii, de unde progresul tehnic nelimitat; în răspândirea dreptăţii şi a păcii în lume. 

Omul a primit porunca să ajungă dumnezeu. Pentru ca omul să se asemene cu Dumnezeu şi să tindă către El, e necesar harul, numit şi energiile necreate ale lui Dumnezeu. Prin aceste energii omul se poate uni cu Dumnezeu.

Ştiinţa are datoria să studieze materia din care a fost făcut omul, ca şi întreaga creaţie, dar orice om de ştiinţă serios ştie că nu se poate cerceta cu ştiinţa modelul pe baza căruia a fost făcut omul. Acest model este Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul făcut Om. Adam a fost creat după acest model. Planul lui Dumnezeu în privinţa omului a fost ca omul să poată ajunge la unirea cu Dumnezeu. De aceea a fost făcut după acest chip. Adam, chiar şi înainte de cădere, avea nevoie de unirea cu Hristos. Întruparea, patimile, învierea Mântuitorului Iisus Hristos au fost doar o formă schimbată a planului de la început. Hristos a realizat ceea ce a ratat Adam: a unit pe om cu Dumnezeu.

Acest chip după care a fost creat omul şi scopul lui de a se uni cu Dumnezeu îl fac pe om mai puternic decât diavolul. (P. Nellas)

 

Hristos doreşte să refacă chipul lui Dumnezeu din noi. Această lucrare e ca şi cum ar vrea să picteze în inima noastră chipul pierdut. Numai că El nu zugrăveşte cu mâna, ci cu Duhul Sfânt. Dacă cineva îşi întoarce inima de la Hristos, Acesta nu poate picta nimic în sufletul aceluia. Chipul zugrăvit de Hristos în inima omului credincios va străluci şi se va vedea la Învierea tuturor. (Sfântul Tihon de Zadonsk)

 

 
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article