Nostalgia lumanarii

22 Mai 2008, 23:00pm

Publié par Mirela

Nostalgia lumânării

Călătorind cu trenul, oamenii intră în vorbă unii cu alţii mai uşor, în diferite scopuri. Unii dintre ei vor să le treacă timpul mai repede, mai plăcut. Alţii ... au alte gânduri, după cum vom vedea din următoarea discuţie.

O tânără mergea cu trenul personal, pe ruta Galaţi - Brăila. O femeie mai în vârstă circula pe aceeaşi rută. Tânăra privea meditativ pe geam. Femeia o abordă direct:

- Eşti credincioasă, draga mea?

- Bineînţeles, răspunse tânăra. Sunt ortodoxă.

- Aaa..., ortodoxă..., se dumiri femeia. Şi eu am fost ortodoxă. Dar m-am trezit şi am găsit credinţa cea adevărată: sunt penticostală. Sunt foarte mulţumită, de când am cunoscut pe pastorul nostru şi pe fraţii mei. La noi nu se fac avorturi, nu se fură, nu se minte... Cât am fost ortodoxă, nu am fost mulţumită deloc. Vedeam numai păcate la cei ce-şi ziceau „ortodocşi". Uite, soţul meu, de exemplu, este şi acum ortodox. Se îmbată foarte des, vorbeşte urât (înjură), nu ţine nici un post... Mai mult, noi primim Duhul Sfânt...

- Doamnă, spuse fata, cum primiţi voi Duhul Sfânt?

- Eu nu ştiu prea bine să-ţi explic, nu sunt învăţată. Pastorul nostru ştie. El îşi pune mâinile peste fraţi şi îi auzim pe aceia cum vorbesc în limbi. Noi nu înţelegem ce spun ei. Dar pastorul ne explică grăirea fraţilor. El ne zice că, în primul rând, Dumnezeu ne încurajează credinţa. Dar, de la o vreme, ne învaţă că şi la celelalte religii vine Duhul Sfânt, că toţi suntem fraţi.

- Dar când vorbesc acei oameni în „limbi", insistă tânăra, dumneavoastră ce auziţi?

- Nişte sunete, aşa, ca nişte...

- Bolboroseli?

- Cam aşa...

- Să ştiţi, doamnă, zise fata, că Duhul Sfânt nu vorbeşte prin bolboroseli neînţelese, nici prin miorlăieli, mârâieli, sunete animalice. Duhul Sfânt este Persoană, iar dacă vrea să spună ceva cuiva, o face în mod articulat, prin cuvinte, sau direct prin idei, nu prin sunete de neînţeles. Nu cred că pastorul dumneavoastră înţelege ceva din acele sunete... Trebuia să căutaţi, în Ortodoxie, vorbirea cea adevărată a Duhului Sfânt. El grăieşte inimii omului şi noi putem pricepe cuvintele Lui. E drept, poate că acei ortodocşi pe care i-aţi cunoscut v-au dezamăgit... Trebuia să nu-i judecaţi şi să vă vedeţi de credinţă.

- Păreţi să aveţi dreptate, zise femeia. Dar eu îl cred mai mult pe pastorul nostru, că vorbeşte atât de bine...

- Şi nu regretaţi absolut nimic din perioada în care eraţi ortodoxă? mai întrebă fata.

- ...Ba da, un singur lucru. Dacă murea cineva, i se făceau pomeni şi i se aprindeau lumânări. Acum pastorul ne-a zis că nu e nevoie. Dar eu tot timpul îmi amintesc de colivă şi mai ales de lumânări. Cum să moară cineva şi să nu aibă lumina cu el? Chiar îl voi întreba pe pastorul nostru, de ce nu aprindem şi noi lumânări, măcar pentru cei morţi...

După puţină vreme, trenul ajunse la destinaţie şi cele două tovarăşe de călătorie se despărţiră cu prietenie. Tânăra avea inima îndurerată: femeia aceea fusese ortodoxă... Ea se rugă ca Duhul Sfânt, Cel adevărat, Care vorbeşte inteligibil omului, să o lumineze şi pe ea, şi pe femeia aceea...

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article