Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Sfantul Pantelimon si excursionistii

Sfântul Pantelimon și excursioniștii


 

Mai multe rude şi prieteni au plecat, în anul 2000, într-o excursie la munte, în Carpaţii de curbură. Ei aveau două maşini, corturi şi tot ce era necesar pentru o plimbare de două - trei zile.


În zona vizitată de ei se aflau mai multe mânăstiri. Însă unii din grup voiau să se închine în sfintele lăcaşuri, alţii nu. De aceea apăreau tensiuni, discuţii, atunci când una dintre maşini oprea în dreptul vreunei mânăstiri. În cele din urmă, se făcea oprirea. Cei care nu doreau să se închine aşteptau în maşină pe ceilalţi.

S-a întâmplat aşa o dată, de două ori ... Până când cei care aşteptau şi-au pierdut răbdarea. Ei au hotărât ca la următoarea mânăstire din drum să nu se facă popas.


Între excursionişti se afla şi un tânăr credincios, care avea mare evlavie către Sfântul Mucenic şi Doctor fără de Arginţi Pantelimon. Tânărul ştia că la următoarea mânăstire din drumul lor se aflau sfinte moaşte ale Sfântului său ocrotitor, Pantelimon. De aceea el îşi dorea în mod deosebit să se facă o cât de scurtă oprire la mânăstirea aceea.

  
El se urcă în maşina celor care şi-ar fi dorit popasul. Se rugă ca Dumnezeu să găsească o cale prin care să poată ajunge fie şi numai pentru un minut la mânăstirea respectivă, iar ceilalţi să nu se supere pe el pentru aceasta.

  
Drumul până la mânăstire era unic, îngust, în serpentine. Maşina cu tânărul ajunse la mânăstire prima. Cealaltă rămăsese mult în urmă, nu se mai vedea. Aşa că prima dintre maşini opri, să îi aştepte pe ceilalţi. În acel răgaz, tânărul alergă în biserica mânăstirii, sărută moaştele Sfântului Pantelimon şi se întoarse.


De-abia atunci apărură şi ceilalţi excursionişti. Ei povestiră cum, la un moment dat, li s-a părut că s-au pierdut. Uitaseră direcţia de mers, pierduseră din vedere cealaltă maşină... Parcă uitaseră de sine, nu mai ştiau încotro se îndreaptă... Pentru a-şi reveni din buimăceală, au oprit puţin pe marginea drumului. După câteva minute şi-au revenit şi au plecat.

  
Tânărul înţelese că pentru el se făcuse minunea „buimăcirii" celorlalţi şi mulţumi în gândul său lui Dumnezeu şi Sfântului Pantelimon.

  
Dumnezeu ne poate da timp şi loc de închinare şi fără ca noi să obligăm pe alţii să rabde aceasta, dacă nu doresc ... Şi totuşi, ce e mai frumos decât rugăciunea în tăcerea de piatră şi de pâlpâit de candelă a unei mănăstiri..., unde se află şi sfinte moaşte... - de care unii se lipsesc intenţionat şi... inconştient.


 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article