Duiosie langa pruncul care doarme
Pe geana lui, somnul s-a prins,
S-a agăţat cu dor de vise;
Mânuţa-i mică m-a atins,
Să nu-l las singur, astfel, zise.
L-am închinat cu zâmbet cald,
Când îl privesc, totu-i minune,
Ah, s-a mişcat într-un tresalt,
„Să nu pleci, mamă", astfel, spune.
El e micuţ, dar gândul meu
Îl vede cum crescut-a mare,
Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu:
Încredinţatu-mi-a o floare!
Autor: Prof. Religie Mirela Șova