Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Pe patul mortii

Pe patul morții




Un om era, cum se zice, nedus la biserică. Adică nu voia să ştie de preot, de slujbă, de Taine, de lumânare, de agheazmă, de candelă... Aşa fusese crescut, sub regimul comunist, fără credinţă. Ajuns la o vârstă înaintată, de peste 80 de ani, şi fiind grav bolnav, i s-a apropiat ceasul morţii.

Bătrânul suferea cumplit de la boala sa. Şase luni a zăcut la pat, neputând mânca mai nimic. Soţia lui, femeie cu frica lui Dumnezeu, îl îngrijea pe patul de suferinţă.

  
Abia acum el îi spunea soţiei - o ruga - să aprindă candela în camera în care zăcea, căci vedea mai mulţi diavoli care veniseră să îi ia sufletul, care îl înfricoşau cu rânjetul lor şi care îi spuneau: „Toată viaţa ai fost al nostru, nu mai e nădejde pentru tine!" Menţionez că numai bolnavul îi putea vedea pe nepoftiţii musafiri şi numai el îi putea auzi. A chemat şi preotul, s-a spovedit pentru prima oară în viaţa lui şi s-a împărtăşit. Însă nu se liniştea pe deplin. Înainte de a muri, a rostit:

- Să-mi faceţi toate pomenile, ca să mă scoateţi din Iad!

  
Toate rudele au fost mirate de întorsătura luată de viaţa sa, pentru că până atunci refuzase categoric tot ceea ce ţinuse de Biserică şi se purtase ca un om căruia nu îi este frică de nimeni şi de nimic.

Din povestire putem desprinde mai multe învăţăminte: că la moartea omului, mai ales dacă acesta a stat departe de Tainele lui Dumnezeu, diavolul are putere de înfricoşare a sufletului, ca să-l arunce în deznădejdea cea de pe urmă, dar şi că mai este nădejde chiar şi atunci la mila lui Dumnezeu!


Dumnezeu să-l ierte pe bătrânul răposat şi să ne dea nouă mintea românului cea de pe urmă!


 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article