Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Bufnita Stie-tot in noaptea Craciunului

Bufnita Stie-tot in noaptea Craciunului

Bufnița „Știe-tot” în noaptea Crăciunului

 

Era odată, după cum am auzit de la stră-stră-stră-stră-stră-stră-străbunica mea, o bufniță foaaaaarte informată, care locuia într-un copac din Betleem. Ai auzit de Betleem? I se mai spune Viflaim, Vifleem, Vitleem – să știi că e același orășel din Țara Sfântă.

Aș fi vrut să-ți spun că bufnița aceasta era înțeleaptă, însă nu pot, pentru că ea avea obiceiul să se laude cu cât știa ea, ba chiar să fie îngâmfată uneori și să nu vorbească deloc cu păsările pe care nu le considera de nivelul ei.

Într-o noapte, bufnița „Știe-tot”, așa cum i se spunea, a văzut pe cer o stea tare luminoasă și, pentru prima dată în viața ei s-a mirat și s-a îngrijorat. „Ce e cu steaua asta?” Era primul lucru pe care nu-l știa. S-a hotărât să-l afle cât mai repede, până când nu o întreabă cineva, să se facă de râs. Problema și mai mare era acum pe cine să întrebe. Neapărat să fie o persoană tăcută, capabilă să țină un secret. De aceea, bufnița s-a gândit la doamna cârtiță. Ea a pândit-o și, când a văzut că iese din mușuroi, i-a adresat marea întrebare: ce știe despre steaua Betleemului?

Ei, dar doamna cârtiță era și puțin surdă. Bufnița a trebuit să-i strige întrebarea, încât a auzit-o șoarecele. Repede, acesta s-a dus la veverițe, iar pe veverițe le-au auzit iepurașii, apoi cucul. Mmmm. E de rău dacă a aflat și cucul. El a început să cânte noul lui refren:

„Doamna bufniță nu știe

Despre steaua argintie”.

Astfel, întreaga comunitate a viețuitoarelor din Betleem a aflat „secretul”, cu o vădită satisfacție. Între timp, bufnița „Știe-tot” habar nu avea de toate acestea. Ea aștepta răspunsul cârtiței care, în cele din urmă, înțelesese întrebarea.

- Ahaaa, cum să nu știu? Tot neamul cârtițelor știe de profeția cu steaua din Betleem, care arată că Se naște Mesia! vorbise ea solemn.

- Cccine e Mesia? se bâlbâi doamna bufniță, din ce în ce mai îngrozită. Pentru a doua oară, nu știa ceva ce părea important.

Din nou, cârtița nu auzi întrebarea.

- Cine e Mesia? răsună în pădure glasul bufniței. Cucul schimbă imediat refrenul:

„Bufnița se întreba

Cine este Mesia!”

Iar discuțiile tuturor alunecară de la vestita doamnă bufniță la semnele cerești atât de aproape de comunitatea lor. Viețuitoarele se strânseră în jurul cârtiței și ascultară povestea:

- Mesia este Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor, Unsul lui Dumnezeu, Cel Care ne-a făcut pe noi, pe toți, dar și pe oameni, și pe îngeri. Neamul nostru, al cârtițelor, știe mai multe despre asta chiar și decât binecunoscuta doamnă bufniță, dintr-un motiv simplu. Un strămoș al nostru locuia în curtea unui bătrân preot evreu și a avut prilejul să asculte multe învățături ale sale, pe care el le spunea nepoților. I-au plăcut tare mult și le-a transmis urmașilor cârtiță, până la mine. Așa, străbunul meu a aflat de profeții. Una dintre ele era în legătură cu steaua care va arăta locul nașterii lui Mesia. Alta era despre o Fecioară care va naște acest Prunc minunat, iar alta spunea că El va suferi, pentru a uni din nou cerul și pământul, în armonie și iubire. Nu știam însă că voi prinde chiar eu împlinirea profețiilor, deci îi mulțumesc doamnei bufniță pentru întrebare...

- Și neamul nostru, al șoarecilor, știe ceva despre asta, adăugă șoarecele. Noi avem o căsuță în peștera din Betleem. Acolo a ajuns de puțină vreme un bătrân, cu un măgăruș. Pe măgăruș stătea o fată frumoasă care așteaptă să nască. Despre ei o fi vorba, doamnă cârtiță?

- Probabil că despre ei, interveni bufnița, preluând controlul. Ce mai stăm? Să mergem! Să vedem și noi împlinirea profețiilor! Steaua ne arată calea!

Cu mic, cu mare, viețuitoarele porniră spre micuța peșteră din Betleem, folosită ca staul pentru vite. Pe drum, se întâlniră cu niște păstori, care păreau a urma aceeași cale. În graba lor, depășiră păstorii și ajunseră la peșteră la timp, ca să vadă un înger luminos. El le făcu semn să intre ușor, iar înăuntru, iată: Fecioara Maria ținea pe Pruncul Iisus în brațe și-L legăna. Era noaptea Crăciunului.

Șoriceii, iepurașii, veverițele, cârtițele și păsările, în frunte cu bufnița, intrară încetișor, priviră blând și înțeleseră că acolo este Cel prin Care s-au întemeiat toate. Se pitiră lângă pereții peșterii și rămaseră nemișcați, lăsând loc păstorilor să se închine.

Apoi, bucuroase, viețuitoarele se întoarseră la casele lor, cu noi cântece și noi povești, însuflețite de bucurie. De atunci, ele uitară de ifosele doamnei bufniță și de multe alte neînțelegeri ce fuseseră între ele, iar pe cârtiță o vizitau mai des și o mai rugau să le spună din povestirile de demult.

- Dar să vedeți, urmează să se întâmple și alte semne și minuni mari, le mai zisese cârtița, căci Copilașul va crește și Își va arăta puterea și rostul. Chiar și unii oameni vor înțelege asta, nu doar noi, animalele. Alții însă nu vor băga de seamă sau vor vrea să-I facă rău...

Iar doamna bufniță deveni de atunci mai tăcută și cu adevărat înțeleaptă, păstrând în inima ei toate povestirile cârtiței și, fâlfâind, din timp în timp, în preajma peșterii Pruncului Iisus.

 

de Mirela Șova

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article