Cronometrul vesniciei
Cronometrul veșniciei
Pus-a Domnul suișuri în inima mea...
Te-am primit în inima mea
Ca pe un dar ce s-a oferit, sfios,
Într-o zi neprevestită – cea mai obișnuită dintre zile -
În chipul Delicateții și al Tandreții nemăsurate de gând.
E frig acolo? E cald? E îngust?
N-am reușit să mă pregătesc; doar am deschis.
Mi-e frică să nu-ți placă și să pleci,
Mi-e frică și să rămâi, iar eu să uit că ești acolo.
Dar frica mea e nimic pe lângă bucuria secundelor
În care ești aici, aproape,
În inima mea.
Așa cronometrul veșniciei a început,
Iar timpul s-a colorat în iubire.
(Mirela Șova)