Poezia este cel mai frumos punct de reintalnire

10 Juillet 2019, 16:00pm

Publié par Mirela

Poezia este cel mai frumos punct de reintalnire

Poezia este cel mai frumos punct de reîntâlnire

„Teksa shpërndahemi, vendtakimin më të bukur e kemi poezinë” / „Atunci când
ne risipim, poezia este cel mai frumos punct de reîntâlnire” (Visar Zhiti)

Antologia poetică bilingvă română-albaneză intitulată Daruri divine/Dhurata hyjnore a apărut în al doilea volum (București, Amanda Edit Verlag, 2019), incluzând șapte poeți români și doi albanezi. Versiunea în albaneză aparține lui Baki Ymeri, prefața e semnată de Visar Zhiti.

Cu o excepție, grupajele de poezie sunt urmate de prezentarea biobibliografică a respectivului autor; despre Drita Nikoliqi Binaj scrie Daniel Marian, iar pentru Sadulla Zendeli-Daja, s-a preluat un text din Skënder Hasko (scriitor albanez, decedat).

Din puzderia de poeți români contemporani din Țară și de peste hotare, au fost alese anume aceste șapte nume – Ion Deaconescu, Radu Botiș, Camelia Radulian, Alexandru Miloș, Lăcrimioara Iva, Mihai Firică, Gelu Dragoș. Diferiți din toate punctele de vedere, împreună, ei configurează totuși „starea” literaturii române de azi, adică creații cu accent puternic pe comunicare, de multe ori frumos adusă din condei, dar și de destule ori ternă.

„În zorii gândului” (Në agimet e mendimit – ce frumos!) lui Ion Deaconescu se înalță o lirică confesivă, meditativă, rostită în ton grav, discurs de cunoaștere și de înțelegere. În imn sau cu sunet de liră, impecabil armonizat, se citește în poemele lui Radu Botiș despre cele de Sus și cele de jos (încrederea în a Doua Venire, de pildă – „Cu semn astral din patria divină / Pământul va renaște negreșit”, sau demnitatea omului în virtutea smereniei: „Nu nouă Doamne, Glorie, nu nouă / Doar numelui Tău Veșnic și PreaSfânt”).

Foarte rezumativ, cu pasul, cu gândul, Alexandru Miloș este și „cu teii în floare”, și „cu stelele”, și are ca dar divin „Bucuria din lumea mea, / Suferinţa din lumea aceasta, / Mulţumirea că fac parte din amândouă, / Interdimensional [...]”, relația fiind, de altfel, nucleară în poezia sa. Lăcrimioara Iva se exprimă bine în aforism, retorică morală, are reușite finaluri-surpriză, unele creații sânt modele de noblețe creștină (un fragment de poem în proză: „Îngenunchez și mă rog: Doamne, niciodată să nu fiu eu vânătorul! Niciodată! Mă resemnez cu această condiție de veșnic vânată, vânată de tine, de timp, de tristețe!”).

Stins în formulă, dar cu lumină în inspirație, Mihai Firică vine cu „o întrebare căzută fără zgomot în zăpadă” cam în toate poeziile incluse în acest volum. Scrisul lui Gelu Dragoș contează pe idee și câștigă prin idee; ce rămâne la el mereu în contrast cu cum – iată o probă: „stau obosit, nemişcat şi / încerc să visez / că nu trăiesc în secolul / turbulenţei globale”.

Drita Nikoliqi Binaj, nume nou pentru noi, ne e accesibilă în acest volum prin câteva versuri în română incluse în prezentarea semnată de Daniel Marian, destul însă pentru a cunoaște o poetă de o sensibilitate și un verb aparte: „Din nopţile-ntunecate / asfinţiturile nu mi se deschid. / În seara aceasta / am spart paharul speranţelor / rupte” (Nga netët e errëta / agimet s’më çelën. / Sonte / e theva gotën e shpresave / të këputura). Sadulla Zendeli-Daja excelează în poezia închinată Albaniei-mamă (Shqipërisë Nënë), căreia, exilat în Suedia, îi duce dorul (Sytë lot më rrjedhin për atdheun tonë).

Angela-Monica Jucan

Commenter cet article