Ma fur
Mă fur
de Mirela Șova
Fur Timpului
O după-amiază de toamnă.
Îmi îngădui o cană de ceai pe fotoliu,
Cu aromă de Iubire înghesuită
Într-un pliculeț cu flori.
Fur Cerului un apus,
Răzbătut printre nori încruntați,
Și așa sufletul respiră pace,
Simțind duioșia Ta.
Nici măcar telefonul nu îndrăznește să sune,
În magica Retragere,
Iar tristețea se furișează afară din spectacol,
Simțindu-se nătângă.
Mă fur pentru Tine într-o zi de toamnă
Din dor nestăvilit de Eternitate.