Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Ștergarul, de Costache Ioanid

mahrama lui Hristos

mahrama lui Hristos

Ștergarul

de Costache Ioanid

 

 

La cina cea de Paște, în camera de sus,

înconjurat de-apostoli, S-a așezat Iisus.

Se revărsa din sfeșnic o galbenă lumină

pe azimile calde, pe mielul…fără vină…

Era plăcut prilejul. Și toate pregătite.

Dar vai, uitase gazda o slugă a trimite,

un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege,

cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,

să le aline talpa de colbul de pe drum.

Și-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,

se întrebau în cuget: Cum vom ședea la rugă?

Sau cine își va pune ștergarul cel de slugă?

 

O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare

când vasele cu apă, când praful pe picioare.

Și Duhul îi întreabă, în fiecare zboară:

-N-ai vrea să-ți pui tu, Petre, ștergarul astă seară?

-Chiar eu?…Nu șade bine. Eu doar sunt mai bătrân.

-Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân…

-Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.

-Chiar eu?…Sunt cel din urmă la Domnul dintre ei?

-Dar tu ce ții doar punga? - Eu am făcut de-ajuns.

Am cumpărat merinde și mielul l-am străpuns…

-Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?

-Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială…

-Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?

Și-n fiecare cuget răspunsul a fost Nu.

 

Atunci, lăsându-și brâul și haina-ntr-un ungher,

S-a ridicat Stăpânul Cel coborât din cer

și-nfășurând ștergarul, S-a aplecat ușor

să-și spele ucenicii ca rob al tuturor.

 

De-atunci pe apa vremii, atâția ani s-au dus.

Și-acum - a câta oară? -Se-așează iar Iisus

să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară:

-N-ai vrea să-ți pui tu, Gheorghe, ștergarul astă seară?…

Tu, soră Mărioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?…

Frumos va fi odată acolo sus in Rai!

 

Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.

Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?

E bun un vas de cinste, dar trebuie și-un ciob!

Nu vrei să fii tu, frate, al fraților tăi rob?

 

Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,

batiste-n care lacrimi, în taină se preling,

sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,

sunt oameni singuratici, lipsiți de mângâiere,

sunt prunci rămași acasă, cu-o mamă în spital,

bolnavi care așteaptă un salvator semnal.

 

Se cere osteneală și jertfă uneori.

Și nopți de priveghere și iarăși muncă-n zori.

Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ți-e dat,

cât mătura și acul și rufa de spălat,

cât cratița, toporul și roata la fântână,

ciocanu-n tabla casei și-n gard la vreo bătrână.

 

Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,

să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi și să mângâi;

să-l scoți apoi la soare și să-i alini amarul.

…Nu vrei cu Mine, frate, să-ți înfășori ștergarul?

-Chiar eu?…Nu șade bine. Eu doar sunt mai bătrân…

-Chiar eu? Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.

-Chiar eu? - Chiar eu? Același și-același trist răspuns.

 

Și-atunci lăsând să-I cadă cununa Lui și haina,

iubirii fără margini trăindu-i iarăși taina,

încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Iisus

și, plin de-atâtea gânduri, ștergarul iar Și-a pus.

 

Și-așa cum o mlădiță se-ndoaie lângă trunchi,

Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.

La jugul fără slavă Iisus din nou se-njugă.

El, Împăratul Vieții, din nou e rob și slugă.

Veniți, leproși ai lumii, murdari de-a ei țărână!

Iisus vă spală iarăși cu propria Sa mână!

Veniți, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!

Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!…

 

Voi, frați, goniți mândria, visările și somnul!

Luați cu drag ștergarul, alăturea de Domnul!

Și nu uitați: pe cale, orice lucrare-i bună;

dar cine ia ștergarul, acela ia cunună!

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article