Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Despre greutatea crucii unui erou

Despre greutatea crucii unui erou

Despre greutatea crucii unui erou

 

- Vă înțeleg. Nu vă dați seama ce ați devenit. (…) Voi sunteți acum eroi. Pentru flăcăii aceștia, pentru mulți alți oameni, buni sau răi, chiar și pentru mine. Voi ați făcut ceea ce trebuie, în cele mai grele împrejurări. Nu-ți dai seama, nu vă dați seama, cât de puțini, cât de rari sunt oamenii care fac ceea ce trebuie atunci când dau de greu. Asemenea oameni sunt mai prețioși decât aurul sau nestematele.

Asemenea oameni își fac mulți dușmani. Își fac dușmani și dintre cei pe care îi înfruntă, dar și dintre cei pe care îi ajută.

Mihu se holbă uimit la el.

- Da, încuviință voievodul. Invidia mușcă inimile multora. Ajuți pe cineva și el, în loc să-ți fie recunoscător, te invidiază că ai putut ce el nu poate. Și ajunge, fără să-ți dai seama, să-ți fie dușman. Și de multe ori, ca mulțămită pentru ajutorul tău, încearcă să te înjunghie pe la spate. Se întâmplă mai des decât ai crede.

(…)

- Însă, vorbi mai departe Voievodul Marin, de asemenea, cei ca voi își fac și prieteni, chiar neștiuți. Faptele voastre, numele vostru, trec din gură în gură, până departe. Și toți cei care au în suflete chemarea înaltă către a deveni mai puternici, mai curați, mai buni, învață de la voi, se încurajează din faptele voastre, se întăresc de la voi. Și ajung să vă iubească. (…) Voi nu mai sunteți oameni obișnuiți, chiar dacă așa vă simțiți. Așa cum eu, ca domnitor al micului Ținut al Arinilor, parte din Vințu, sunt în ochii tuturor, la fel sunteți și voi. Vreți sau nu, asta este! Oamenii privesc la voi totdeauna. Fie doar ca să vadă ce faceți, fie ca să învețe de la voi, fie ca să devină ca voi ori ca să vă ajute, fie, chiar, ca să vă găsească vreun cusur, vreo lipsă, pentru a vă bârfi sau până și pentru a vă face rău. Oricum, însă, privesc la voi totdeauna. Și asta schimbă totul, mai mult decât vă puteți închipui. Dacă ați fost vreodată oameni obișnuiți, ceea ce nu am cum să știu, ei bine, nu mai sunteți.

(de la Pr. Mihai-Andrei Aldea, Drumul spre Vozia – Cei trei și luptele Deralei, partea a II-a, Editura Shik, București, 2015, p. 258-259)

Partager cet article

Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article