Curata inima cu matura gandului smerit

24 Mars 2015, 16:51pm

Publié par Mirela

Curăță inima cu mătura gândului smerit

Nu cred că pot să te învăț cum se practică rugăciunea lui Iisus. S-au scris nenumărate cărți pe această temă. Citește-le. Să nu uiți însă că cel mai important lucru este smerenia. După aceea, să te lupți cu adevărat ca să trăiești în permanență un sentiment de adâncă responsabilitate față de Dumnezeu, față de părintele tău duhovnic, față de oameni și de lucruri.

Adu-ți aminte, de asemenea, de avertizarea pe care o formulează Avva Isaac. El spune că mânia lui Dumnezeu izbucnește asupra tuturor acelora ce refuză crucea grea a luptei conștiente și a pătimirii trupești și care, dorind să aibă vedenii sau nu mai știu ce alte harisme provenite din rugăciune, cer să guste din slava și din harul Crucii într-un mod greșit și denaturat.

El ne mai spune că harul lui Dumnezeu se apropie de noi singur, dintr-o dată, și fără ca noi să îi vedem apropierea sau să o simțim. El vine atunci când găsește loc curat.

Prin urmare, nu-ți rămâne decât să faci din inima ta un loc curat. Cu multă atenție, metodic și cu insistență. Curăță inima cu mătura gândului smerit.

***

Este periculos să spunem că visele noastre sunt revelații de la Dumnezeu. Mai întâi și-ntâi, lucrul acesta duce spre trufie. Gândește-te rațional: este cu putință să primească revelații dumnezeiești o inimă și un gând care se află cu totul sub influența unor patimi atât de sălbatice? O asemenea judecată nu trădează oare o încredere inacceptabilă în propria persoană, ca și ideea că ai fi superior din punct de vedere duhovnicesc? Hai să fim deschiși: cine se poate considera pe sine însuși vrednic de o asemenea harismă?

***

Apostolul spune că adevărata bucurie duhovnicească este unul dintre cele mai mari daruri ale Duhului Sfânt. În urcușul nostru obositor spre desăvârșirea după har, bucuria este printre ultimele vârfuri duhovnicești care poate fi cucerit.

Trebuie mai întâi să tăiem obiceiurile păcătoase și gândurile viclene, să ne supunem patimile și să ne apropiem de împăcarea cu Dumnezeu, de Care ne desparte păcatul.

Deci, în cazul tău, nu poți pretinde că fiecare bucurie pe care o simți provine de la Dumnezeu sau că ai fi gustat deja din bucuriile cerești.

(Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumenița, p. 128, 129, 137)